Povestea lui Pufi, iepurasul campion

Cateodata dam prea multa crezare povestilor pe care ni le spunem noua insine. Povestea urmatoare arata ca acestea nu intotdeauna sunt adevarate.

Un om pe nume Adam locuieste vizavi de un crescator vestit de iepuri. Crescatorul de iepuri are foarte multi iepuri admirati de toata lumea, dar in special, un specimen numit Pufi, despre care intotdeauna vorbeste cu cel mai mare drag. Pufi e cel mai frumos iepuras, care i-a adus nenumarate premii. Nu numai atat, Pufi are si foarte multi urmasi valorosi. Si cel mai important, Pufi e sufletul fiicei lui Adam. Fiica lui isi incepe si isi termina ziua cu Pufi in brate.

In dimineata aceasta, Adam se trezeste si descopera ceva socant atarnand din gura cainelui sau. Incet, ia dintre coltii lui Rex corpul nemiscat, murdar, acoperit de saliva al lui Pufi. Sta cu el in mana, ca si paralizat, pe masura ce o panica profunda ii inunda tot corpul.

Si atunci, din gandurile sale, apare o poveste: "Vecinul o sa ma omoare cu siguranta. Fiica lui o sa ramana traumatizata pe viata, si numai din cauza ca prostul asta de caine l-a omorat pe Pufi. Peste zece ani probabil ca tot va avea nevoie de terapie. Rex tocmai a distrus pacea din tot cartierul. Am dat de belea. Trebuie sa fac ceva".

Adam se uita mai de aproape la Pufi, si descopera ca nu are urme de la coltii lui Rex. Presupune ca Pufi a murit de frica atunci cand Rex l-a prins. Se duce tiptil pana la gard si se uita in curtea vecinului, la cusca lui Pufi. Si vede ca usa era larg deschisa. Isi spune: Rex precis a deschis cumva usa, si-a pus ghearele pe saracul animal neajutorat. Nu-i sta in fire lui Rex sa faca asa, dar alta posibilitate nu apare in mintea lui Adam. Ce e de facut?

Inca e devreme si vecinii lui Adam nu s-au trezit. O idee geniala, si in acelasi timp disperata, apare in mintea lui Adam. Da fuga pana la el in baie, cu Rex in urma lui. Scoate din dulapior cel mai bun sampon pe care il are, si-i face iepurasului mort cel mai bun tratament al blanii pe care un iepure, mort sau viu, l-a primit-o vreodata. Apoi, foloseste uscatorul de par ca sa usuce corpul nemiscat, pana cand arata din nou "pufos", asa cum ar trebui sa arate orice iepure campion care a castigat atatea premii. Si in final, ia un morcov din frigider, iese in curte, sare peste gard in curtea vecinului, si-l pune usurel pe Pufi in cusca lui, in pozitie asezata, cu morcovul indesat in gura. Inchide si blocheaza usa, si se intoarce rapid la el in casa. Vecinul o sa creada ca Pufi a murit sufocat cu morcovul. Dezastrul a fost evitat.

Adam isi face o cafea, si isi mananca micul dejun. Cam peste o ora, iese in curte sa umple vasul cu apa al lui Rex. In momentul acela, il aude pe vecin tipand. Apoi o aude pe sotia vecinului tipand. Apoi o aude pe fetita vecinului tipand isterica. Apoi, ii aude pe toti trei tipand deodata.

Adam isi vede vecinii adunati in jurul custii lui Pufi. Ii vine sa fuga si sa se ascunda, dar vecinul deja l-a vazut. Ca sa nu para suspect, Adam merge linistit spre ei, cu o privire ingrijorata pe chip. Crescatorul de iepuri, dand din cap in stanga si in dreapta, in semn de negatie, palid , vine la gard.

"Ce se intampla?" intreaba Adam, incercand sa para curios intr-un mod convingator, dar nu exagerat de ingrijorat.

"Chiar ca nu stiu", spune vecinul, aratand ametit, confuz, invalmasit, si cumva ingrozit. "Tarziu, aseara, Pufi a facut febra de la muscaturi de capuse, si a murit in bratele fetitei mele. L-am ingropat la jumatate de metru sub pamant, in curtea din spate"

Corabia

O corabie e in siguranta intr-un port, dar nu de aceea sunt construite corabiile.

Viata noastra e ca o corabie, cu care navigam pe mare si ne oprim in diferite porturi. Cu mainile pe carma, facem ajustari si-i dam o directie. Daca ne luam mainile de pe carma, ajungem sa plutim in larg, fara o destinatie precisa.


Sunt porturi in care ne oprim pentru o perioada foarte scurta. Cunoastem cativa oameni, ne luam proviziile de care avem nevoie ca sa ne continuam drumul, si plecam mai departe.

In altele, in schimb, alegem sa ne oprim pentru mai mult timp. Ajungem sa cunoastem capitanii altor corabii. Ne oprim la taverne. Incet, incet, ne aventuram mai departe de port, si exploram, cunoastem, ne obisnuim. Dar oricat de mult ne indepartam, corabia noastra ne asteapta linistita in port, gata de drum. La un moment dat, ne aducem aminte de glasul marii, de vantul agitat, de lupta cu valurile, dar si de zilele linistite in larg. Ni se face dor sa fim din nou la carma.

Inainte sa pornim din nou la drum, e foarte posibil sa schimbam echipajul. Pe unii membri alegem noi sa-i lasam in urma, poate ca sa poata urca ei pe o corabie mai buna. Altii aleg ei sa paraseasca echipajul. Dar apar si oameni noi, nerabdatori pentru a porni in noua calatorie.

Unele porturi ne este foarte greu sa le lasam in urma. Stand pe mal, privind la corabia noastra care e gata de drum, pendulam intre decizia dificila de a porni intr-o noua aventura pe marea involburata si cea de a ramane in siguranta portului.

Stinge televizorul!

Daca vrei ca viata ta sa arate altfel si sa inceapa sa mearga inspre mai bine, primul pas pe care trebuie sa il faci e sa stingi televizorul. Pentru ca uitandu-te zi de zi la TV, te obisnuiesti sa gandesti intr-un anumit mod. E modul in care gandesc majoritatea oamenilor: ca e greu... nu exista conditii... nu exista bani... in tara asta nu se poate face nimic... esti prea mic sa faci o schimbare... nu esti destul de bun... ce vrei sa faci a mai fost facut deja, nici nu are rost sa incerci. Suna cunoscut? Le auzi in fiecare zi, intr-o forma sau alta, la fiecare emisiune de stiri, cam pe toate posturile. E normal ca te demoralizezi cand auzi aceste lucruri si ca nu-ti mai vine sa faci nimic. Daca alegi sa crezi ceea ce auzi, intr-adevar singura ta optiune e sa pleci capul si sa crezi in continuare ca nu mai are rost sa visezi la ceva mai bun, pentru ca nu se poate...

Bullshit!

Te-ai gandit vreodata ca exista alt mod de a gandi? Pentru ca asta e tot ceea ce inveti cand te uiti la televizor: un mod de a gandi. Cei care vor sa perpetueze acest mod de a gandi au un singur scop: sa ramai cat mai mult in fata programelor pe care ti le ofera, si sa uiti ca exista si alternative. Fara alternative, ti-e frica. Cand ti-e frica, esti usor de controlat si de influentat. Ia telecomanda. Indreapt-o inspre televizorul pornit. Apasa butonul rosu. Arunca telecomanda intr-un colt. Felicitari! Tocmai ai castigat inca 3 ore de viata pe zi. Pe care va trebui sa le umpli cu ceva. Cu alternative.

E simplu: pune mana pe o carte de dezvoltare personala. Deschide-o. Incepe sa o citesti. E momentul sa te educi. Dureaza, dar merita. In schimb tu alegi acum ce iti bagi in cap. Prea mult timp i-ai lasat pe ceilalti sa te educe. Le-ai dat voie sa-ti spuna cum sa gandesti, cum sa te porti. Ti-au spus ce sa cumperi, cum sa-ti cheltui banii. Ti-au spus ce e posibil si ce nu. Te-ai obisnuit sa visezi doar ce ti-au permis altii. Si asta prin stiri, filme, si emisiuni de asa zis "divertisment". In tot timpul acesta, tu i-ai ascultat cuminte, fara sa te impotrivesti. Fara sa stii, ai fost prins in mrejele unui mod de a gandi pe care nu l-ai ales. Nici macar nu stiai ca exista si altceva. Incetul cu incetul, ai fost  prins. Exact ca un homar care credea ca face o baie lunga, placuta si fierbinte.

Citeste saptamana aceasta o carte. Apoi saptamana viitoare alta. Si tot asa. Incetul cu incetul, cresti. In cateva luni, fara influenta TVului si cu noi alternative in minte, devii un alt om. Te detasezi. Vezi lucrurile altfel. Dispare frica. Apar oportunitati. Fa schimbarea!

Ca sa mai variezi putin lucrurile si sa nu te plictisesti, e necesar sa faci si altceva. 

Mediteaza!

Ce inseamna asta? Inseamna orice activitate care aduce liniste in viata ta, chiar si pentru 15-30 minute. Sunt minute pe care le petreci cu tine, in care asculti ce se intampla cu adevarat in interiorul tau. Prin asta, creezi spatiu  in tine si te detasezi de fluxul aproape neintrerupt de ganduri care iti antreneaza mintea fara oprire. Te ajuta sa te concentrezi mai bine. Te ajuta sa fii calm chiar si atunci cand lucrurile o iau razna. Te ajuta sa-ti regasesti linistea interioara, pe care toata lumea o cauta, fie ca recunoaste asta sau nu.

Hei! 

Ti-a mai spus cineva ca nu esti o oaie? Ai puterea sa decizi singur ce e mai bine pentru tine. Da, s-ar putea ca cei din jurul tau sa se uite urat la tine cand incepi sa te porti altfel. E posibil ca unii prietenii nu se vor mai simti confortabil in prejma ta. Dar toate astea se intampla pentru ca tu te schimbi. Faci ceva cu viata ta si refuzi sa te complaci in aceleasi tipare de comportament invatate de la altii. Te trezesti dintr-un somn greu si iti aduci aminte cat de bine e sa te misti liber, in directia pe care o alegi tu.

Stinge televizorul acum!

In the mirror

The Guy in the Glass, by Dale Wimbrow 

When you get what you want in your struggle for pelf,
And the world makes you King for a day,
Then go to the mirror and look at yourself,
And see what that guy has to say.


For it isn't your Father, or Mother, or Wife,
Who judgement upon you must pass.
The feller whose verdict counts most in your life
Is the guy staring back from the glass.


He's the feller to please, never mind all the rest,
For he's with you clear up to the end,
And you've passed your most dangerous, difficult test
If the guy in the glass is your friend.


You may be like jack Horner and "chisel" a plum,
And think you're a wonderful guy,
But the man in the glass says you're only a bum
If you can't look him straight in the eye.


You can fool the whole world down the pathway of years,
And get pats on the back as you pass,
But your final reward will be heartaches and tears
If you've cheated the guy in the glass.

Glasul furtunii

Nemiscat, imi inchid ochii.

Mi-ai cerut atentia si acum te ascult.

Ai venit sa-mi aduci un cadou.

Ma faci sa cred ca e intre primii doi picuri pe care mi-i arunci provocator in pervaz.

Iti cer sa mi-l arati.

Inca nu-l vad.

In schimb, tu te infurii pe crengile copacilor care-ti ies in cale.

Arunci un fulger inspre mine.

Urmeaza tunetul.

Din nou un fulger.

Si tunetul...

Imi spui sa caut intre doua tunete.

L-ai ascuns acolo.

Apoi, continui sa ma asurzesti pentru cateva minute.

Si cand te opresti pentru o clipa, incept sa inteleg.

L-am gasit asteptand urmatorul tunet.

Subit, incepi sa te indepartezi.

Altii asteapta si ei cadoul tau.

Acum e liniste.

In liniste

Te vad. Observ ca se intinde larg in jurul tau.

Atat de vasta, si totusi te tine strans in brate.

Nici macar nu iti dai seama ca e acolo.

Le da voie mainilor tale sa se miste in voie si cuvintelor tale sa fie auzite.

Cand pentru o clipa devii nemiscat, si nu iti mai aud glasul, devii una cu ea.

Imi da voie sa te percep fara sa interpretez, fara sa te judec.

Departe de zgomot si agitatie, timpul se opreste.

Flacarile danseaza jucause in noapte, pur si simplu, fara sa le pese ca, pana la urma, focul se stinge cand se face dimineata.

Stancile sunt concentrate in meditatie de mii de ani. Si-au gasit calmul interior. Nimic nu le mai tulbura acum.

Iar apa stie in ce directie curge, fara sa isi puna intrebari existentiale. Nu se opreste ca sa intrebe pietrele de pe mal incontro sa se indrepte.

Aici, primul deja-vu e prietenul meu.

Iar al doilea imi spune ca sunt pe drumul cel bun.

Intotdeauna am fost.